O echipă de ingineri de la MIT a dezvoltat un sistem care va spori controlul utilizatorului asupra unui membru bionic. Tehnologia constă din margele magnetice implantabile și o serie de senzori care le pot monitoriza mișcarea. Atunci când sunt implantate în mușchi, într-un membru rezidual, perechile de margele pot furniza informații despre mișcarea musculară pe care senzorii le pot transmite către o proteză, controlând potențial mișcările acesteia mai precis decât sistemele electromiografice existente.
Neuroprotezele sunt destinate să revoluționeze modul în care amputații și alți pacienți cu probleme de mobilitate sau dexteritate interacționează cu lumea. Cu toate acestea, astfel de dispozitive sunt încă la început, dovedindu-se deseori prea scumpe, grele sau complexe pentru adoptarea pe scară largă.
Nu este o sarcină ușoară deducerea mișcării intenționate a unui amputat din activitatea electrică a mușchilor membrului rezidual, dar o astfel de electromiografie este standardul actual atunci când vine vorba de comunicarea dintre un utilizator și un membru bionic.
Într-un efort de a eficientiza comunicarea dintre mușchi și un dispozitiv extern, acești cercetători au apelat la magneți implantabili și la o tehnică numită magnetomicrometrie.
Abordarea implică implantarea de perechi de mici margele magnetice în mușchi, într-un membru rezidual sau în alte zone ale corpului care necesită asistență bionică, cum ar fi un membru cu slăbiciune musculară. Pe măsură ce mușchii se contractă și se alungesc, margelele magnetice se mișcă una față de cealaltă, iar cercetătorii pot citi și interpreta aceste mișcări folosind senzori externi, care pot fi fie aplicați pe piele, fie fac parte din dispozitivul bionic.