Pentru ca roboții autonomi injectabili să fie utilizați în medicină, aceștia trebuie să fie de mici dimensiuni și să existe posibilitatea fabricării în milioane de exemplare. De asemenea, aceștia trebuie să cuprindă componente electronice, pentru capacitățile de diagnosticare și terapeutice. Cercetătorii de la MIT au dezvoltat o metodă de producere a așa-numitelor „celule sintetice”, capabile să proceseze datele de intrare și să ofere date de ieșire, suficient de mici pentru a fi injectabile în sânge.
Procesul de fabricație se numește „autoperforare” și implică gestionarea cu atenție a modului în care crăpăturile din grafen pot încapsula o componentă electronică mică. Pe o foaie de grafen sunt picurați polimeri, care conțin componente electronice, după care o altă foaie de grafen este așezată în partea superioară și este tensionată, astfel încât foile să crape în jurul polimerilor, formând tablete electronice cu un exterior de grafen. Cercetători au demonstrat că și alte materiale „2D” se comportă la fel, cum ar fi disulfura de molibden și boronitrida hexagonală.
Deși până acum elementele electronice din interiorul acestor dispozitive prototip sunt destul de rudimentare și au rol doar în stocarea datelor, pentru citirea ulterioară, noua tehnologie va permite oamenilor de știință să ducă mai departe poârocesul celulelor sintetice.