Plasturii cu insulină sunt în prezent o formă experimentală de administrare a insulinei și se află într-un stadiu incipient de cercetare. Rolul acestora este de a furniza insulină prin intermediul pielii, fără a mai fi nevoie de injectare, similar cu modul în care funcționează plasturele cu nicotină sau plasturele pentru ameliorarea durerii musculare.
Odată atașat pe corp, insulina trece prin piele, și ajunge în fluxul de sânge, urmând ca doza stabilită de insulină să fie absorbită în mai multe ore.
Existența unei varietăți de plasturi cu insulină face posibilă accelerarea eliberării insulinei pentru contracararea creșterilor de zahăr din sânge după mese (plasturi de insulină bolus) și contracararea eliberării treptate de glucoză în timpul zilei prin ficat (plasturi bazali de insulină).
Momentan, se desfășoară activități de cercetare, pentru realizarea unui biosenzor transdermic, care este menit să determine nivelul glicemiei, fără a mai fi necesară recoltarea de sânge.
Mai concret, acest dispozitiv electric, asemănător cu o periuță de dinți, are capacitatea de a recolta suficiente informații de la celulele pielii pentru a determina nivelul de zahăr din sânge, informații pe care le transmite unui calculator aflat la distanță. Declanșarea unei alarme reprezintă momentul în care persoana necesită aplicarea plasturelui, pentru a-și regla glicemia.
DrTech.ro 